Inteligența nu înseamnă neapărat tristețe

Am costatat săptămânile astea că news feed-ul meu colcăie (pentru cine cunoaște expresia), la propriu, de suferinzi ”inteligenți” care share-uiesc poze cu texte de genul ”Oamenii inteligenți sunt tot timpul triști” și tot așa. Îmi asum faptul că i-am făcut suferinzi. Acum câțiva ani buni și eu aveam aceeași problemă, că tristețea este caracteristica oamenilor inteligenți. Hmm…

Am trecut peste și am mers înainte și cu tristețe, și cu fericire, fără să mai dezbat subiectul. Prost, deștept, poți să fii azi fercit și mâine trist, nu contează. Așa. Mi-am amintit astăzi de treburile astea și cum aveam câteva minute libere am zis să fac puțin reasearch pe tema asta să văd ce părere au oamenii de știință despre faptul că ”oamenii inteligenți sunt triști”. Ce să vezi? În urma unui studiu s-a constatat ca oamenii mai fericiți erau cei ce aveau IQ-ul mai mare. Deci, științific vorbind, deștepții sunt mai fericiți.

Bineînțeles că nu e bătut în cuie studiul și acum nu trebuie să ne plantăm în creier tot ce auzim de la diverși cercetători, dar asta au aflat ei în urma unor teste. Cum am zis și mai sus, poți fi prost și trist, inteligent și fericit și toate combinațiile posibile. Diferă de la caz la caz. Dacă ești trist de 2 săptămâni încoace zi de zi nu te gândi că lucrul ăsta e cauzat de IQ-ul ridicat de care dispui. Dacă tot te consideri deștept, măcar folosește-ți neuronii pentru a găsi cauza tristeții și tratează acest lucru, fă cumva să fii fericit.

Și eu am avut momente în care mă gândeam că persoanele inteligente au mai des stări de tristețe decât cei puțin mai reduși mintal deoarece prima categorie are posibilitatea de a observa mai multe lucruri care pot determina un om să fie trist, pe când proștii nu. Dar dacă proștii pot să trăiască fericiți fără a fi afectați de acele lucruri, până la urmă cine e prost și cine e deștept? Vă las pe voi să dezbateți asta în comentarii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *